Ansamblul arhitectonic de la Dealu este compus din:
biserica mănăstirii, turnul clopotniţă, paraclisul, corpul chiliilor cu loggia,
care oferă o frumoasă perspectivă asupra Târgoviştei şi a văii Ialomiţei.
Biserica a suferit jafuri şi distrugeri din partea armatei lui Gabriel Bathory
(1610) şi de la trupele habsburgice conduse de generalul Heissler. A fost
reparată de către Constantin Brâncoveanu, apoi de Dionisie Lupu (1810), care a
refăcut biserica şi chiliile. Noi stricăciuni a cauzat şi cutremurul din
1838. A fost restaurată de către
domnitorul Gheorghe Bibescu, iar între anii 1845-1854 pictura a fost realizată
de către pictorul A. Derigny. Cutremurul din 9 noiembrie 1940 a cauzat mari
stricăciuni mai ales la clopotniţă şi chilii, care au fost refăcute între
1953-1956.
Biserica mănăstirii a fos zugrăvită din iniţiativa lui
Neagoe Basarab, urmând ca în timpul lui Constantin Brâncoveanu să fie zugrăvită
a doua oară, iar la restaurarea din 1845-1856 pictorul A. Derigny a renunţat la
fresca tradiţională şi a pictat-o în ulei. Recent părintele Sofian a realizat o
frumoasă frescă, desăvârşind-o pe cea începută de pictorul Iosif Keber, ce se
întâlneşte în altar.. mănăstirea a fost un puternic centru de răspândire a
culturii prin cărţi scrise de călugării caligrafi ca Mihail Rusin, Matei al
Mirelor, autorul a două cronici realizate la începutul secolului al XVII-lea. La Mănăstirea Dealula Govora şi a tipărit
Evanghelia Învăţătoare (1644). Prin mormintele aflate în pronaoas, mănăstirea
se impune ca cea mai mare gropniţă domnească.
De remarcat este arhitectura monumentului deschizătoarea
unei noi concepţii de decoraţie în Muntenia, piatra de mormânt a voievodului
Vladislav al II-lea (14559;piatra de mormânt a doamnei Caplea, sora lui Radu
cel Mare (1511), piatra de mormânt a lui Vlăduţ cel Tânăr (1512), piatra de
mormânt a lui Pătraşcu cel Bun (1551), piatra de mormânt a lui Mihai Viteazul
(1601), piatra de mormânt a lui Mihai Movilă, domn al Moldovei, mort în 1607.
Mănăstirea are o interesantă colecţie muzeală, care prezintă
istoricul mănăstirii şi care cuprinde: crucea de lemn sculptat şi ferecată „în
argint aurit” dăruită de Matei Basarab în 1648, icoana de hram realizată în
marmură de către Gheorghe Bibescu şi soţia sa Maria, înfăţişaţi în decoraţia
sculpturii, icoane vechi şi cărţi vechi de cult. De un real interes este şi
pictura bisericii paraclis, realizată de artistul Ion Grigore.
Mănăstirea Dealu a fost loc de pelerinaj, unde poporul român
venit să se regăsescă şi să preia din energiile înaintaşilor în momente de
restrişte şi mari încercări, a reuşit să găsească mai uşor calea spre
înfăptuirea României Mari (1901, 1904, 1909, 1920).
Clădirile mănăstirii au găzduit Şcoala divizionară de
ofiţeri, Şcoala copiilor de trupă şi Liceul Militar „Nicolae Filipescu”
(1912-1940).
Mănăstirea Nucet a
fost ctitorită în secolul al XV-lea de către Gherghinea pârcălab, fratele
doamnei Rada, soţia lui Vlad Călugărul. A fost construită pe locul unei
bisericuţe mai vechi , din lemn. O tradiţie mai veche consideră că mănăstirea
„s-a clădit între 1375 şi 1500 pe timpul Basarabilor, ca monastire de monahi”.
În anul 1502 biserica a fost zugrăvită şi împodobită cu cele trebuincioase.
În 1712 în timpul domniei lui Constantin Basarab voievod,
Ianache Văcărescu o zugrăveşte din nou, îi reface tâmpla şi pardoseala. Luptele
dintre austrieci şi turci din 1736-1739 au provocat stricăciuni mănăstirii
Nucet. Lamînceputul secolului al XIX-lea au fost efectuate modificări
construvtive care au fost distruse în 1821 când mănăstirea a ars. A suferit
schimbări esenţiale în perioada 1840-1849, care i-au modificat structura
iniţială a monumentului şi a ansambluilui de construcţii. Pe latura de nord se
conservă vechiul turn-clopotniţă pe sub care era intrarea în mănăstire. În
exterior, exterior alipit de acest turn se află clădirea stăreţiei şi un mic
paraclis din 1732. din stăreţie s-a mai păstrat numai o cameră monumentală
acoperită cu o boltă . Deasupra uşii de acces se află o icoană în frescă, ce
reprezintă „Schimbarea la faţă” încadrată în profile de stucatură şi un chenar
de decoraţie florală de inspiraţie brâncoveneacă. Mănăstirea avea o clopotniţă
de zid acoperită cu şindrilă, două clopote. Actualul edificiu datează din 1849.
construcşia a început în 1840.
Mănăstirea Mărgineni cu
hramul „Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril. Numită şi mănăstirea de pe Cricov
sau mănăstirea Drăghiceşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu